PreabunulDumnezeu a rânduit ca în luna octombrie, anul trecut, să organizăm un pelerinajpe meleaguri elene. Împreună cu un grup de credincioși am vizitat mai multe locurisfinte printre care și Mănăstirea Sfântului Ierarh Nectarie, făcătorul deminuni, din Eghina. Noaptea petrecută în incinta mănăstirii, Acatistul citit înzorii zilei, ținându-ne isonul câteva păsărele, care, neobosit, cântau, dândslavă lui Dumnezeu pentru o noua zi de viață, sunt momente ce ne vor rămâneveșnic întipărite în memorie.Dar, mai presus de aceste lucruri, este faptul căSfântul Nectarie a făcut minuni cu doi dintre pelerinii veniți să se roage, împreunăcu noi, la sfintele sale moaște, vindecându-i de boli grave. De atunci, parcănu am mai avut liniște…

Măgândeam că ar fi un lucru minunat ca și Catedrala noastră să aibă ocrotitor peSfântul Ierarh Nectarie, cel grabnic ajutător celor ce se roagă cu credință. Amfăcut cunoscute gândurile mele iubiților credincioși și am îndemnat pe toți săplece genunchii și să roage pe ocrotitorul Eghinei să binecuvinteze și parohianoastră. O dorință arzătoare mă împingea să ajung din nou la Eghina, în acelloc binecuvântat de Dumnezeu, să mă închin iarăși la moaștele SfântuluiNectarie, să-i mulțumesc pentru minunile pe care le face neîncetat și să îi cerbinecuvântarea, rugându-l să fie ocrotitor și al Catedralei din Urziceni.

Cubinecuvântarea și mijlocirea Preasfințitului Părinte Vincențiu, EpiscopulSloboziei și Călărașilor, am mers într-un scurt pelerinaj în Insula Eghina, în zilelede 24-25 septembrie 2013, însoțit de Părintele Cocheci Constantin. Am cerut oaudiență la Mitropolia de Hydra Spetses și Eghina și am primit-o. Însă, sediulacestei eparhii nu se află la Eghina, ci în altă insulă, Hydra. Dar, Sfântulși-a arătat bunăvoința față de noi. Părintele mitropolit urma să fie în ziuasosirii noastre în Grecia, chiar în Eghina pentru a-și vizita părinții.

Cebinecuvântare! Mă gândeam, însă, în seara zilei dinaintea plecării cum voi reușisă-i spun părintelui mitropolit dorința mea, eu nevorbind limba greacă. DarSfântul s-a milostivit de mine și mi-a dat un semn. Mi-am sunat duhovnicul, pepărintele Nicolae din București, rugându-l să binecuvinteze pelerinajul.Sfinția sa atunci mi-a amintit de un vechi coleg de strană din studenție, Nicu,acum preot în Atena. L-am contactat imediat și i-am spus de intenția pe care oam, rugându-l să mă însoțească în Eghina. Mi-a răspuns că va veni, dar timpulîi este limitat, având program la biserică în următoarea zi. M-am lăsat în voiasfântului, am citit Acatistul și am adormit, rugând pe Bunul Dumnezeu să îmitrimită înger de pază.

Dimineațazilei de 24 septembrie 2013 a venit foarte repede. Am plecat grăbit spreaeroport. Aici m-am întâlnit cu părintele de la Broșteni care mi-a fostpartener de călătorie. Am aterizat la Atena pe la prânz. L-am sunat pepărintele Nicu care ne-a îndrumat spre autobuzul ce ne ducea în Portul Pireu,locul întâlnirii noastre. Numai ajutorul sfântului a făcut să ajungem, cuaglomerația din Atena, pe ferryboat-ul ce pleca la ora 14.30. Cu doar douăminute înainte de a porni am pus piciorul pe ambarcațiune. Dacă l-am fipierdut, ghidul nostru nu mai putea să ne însoțească.

Amajuns în Eghina la ora 15.30. Ne-am interesat de locuința părintelui mitropolitși la ora 16.00 ne aflam în fața casei. Am sunat. Niciun răspuns. Ne-am uitatla ceas, iar părintele Nicu ne-a spus de un obicei al grecilor de a se odihniîntre orele 15-17. Ce voi face, mă întrebam, gândindu-mă că părintele Nicutrebuia să se urce la ora 17.30 pe ferryboat pentru a se întoarce în Atena. ȘiSfântul se arată iar binevoitor. În următoarea clipă, de la balconul casei,cineva ne face semn să intrăm.

Iată-ne înaintea Părintelui Mitropolit Efremde Hydra, Spetses și Eghina. Am stat aproape o oră de vorbă și am avut tottimpul senzația că ne aștepta, că Sfântul îi spusese despre noi. Prinintermediul părintelui Nicu i-am povestit motivul venirii în Eghina, evlaviacredincioșilor din Urziceni la Sfântul Nectarie și dorința arzătoare de a primiarhiereasca binecuvântare pentru ca Sfântul să fie și ocrotitorul nostru.Totodată am rugat să ne primească o noapte la mănăstire pentru a ne ruga șipentru a ne umple și noi de harul și mireasma sfântului. A ridicat mâinile șine-a binecuvântat punând început bun dorinței noastre care a devenit realitate.Ne-a răspuns că putem rămâne la mănăstire peste noapte și chiar să slujimSfânta Liturghie a doua zi de dimineață. Câtă bucurie! Am întrebat apoi, cusfială, dacă putem primi o cât de mică părticică de la Sfântul sau o fărâmă dinveșmânt, orice semn pe care să îl ducem acasă la credincioși. Simțeam un fior,o răscolire interioară, însă aveam în minte cuvintele Domnului nostru IisusHristos „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se vadeschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se vadeschide.” (Luca XI, 9-10). Am observat privirea părintelui mitropolit, care măcerceta pătrunzător. Nu a zăbovit prea mult și a răspuns… Ne-a mărturisit că înultima perioadă nu au mai dat din sfintele moaște, deoarece au rămas doarcâteva bucăți mari din care nu mai împarte. Dar păstrează de ceva vreme câtevafărâmituri pe care le-a adunat pe o bucată de ceară. Le are de când s-au mai împărțitdin sfintele moaște și le-a așezat într-o cutiuță. M-a privit și mi-a spus căse va gândi până mâine dacă o sa le dea. ???

Amînceput să mă gândesc că Sfântul mă pune la încercare. Că va trebui să stautoată noaptea la priveghere. Eram nerăbdător să îmi fac canonul și să răspundacestei provocări. De fapt, de aceea mă aflam la Eghina, să mă rog și să simtmireasma venită din cer ce izvorăște din mormântul Sfântului. Nu am avut însătimp să îmi pun gândurile în rânduială. Părintele mitropolit m-a chemat încamera alăturată, ce părea a fi un birou. Timpul s-a comprimat și mâine adevenit azi, iar gândul s-a transformat în faptă, căci mi-a oferit cu dragostecutiuța cu sfintele relicve. Am rămas înmărmurit. Parcă trăiam un vis. Nu știamcum să reacționez. Țineam în mâini un mare dar. Atunci am înțeles că nu noil-am ales pe Sfântul Nectarie, ci că sfântul ne-a ales pe noi. Rugăciunilecredincioșilor au fost ascultate. Dorințele au devenit realitate. Am făcut ofotografie și am primit un document care întăresc și adeveresc aceste momente.

Simțeamcă plutesc. Iradiam de bucurie. Îmi venea să plâng de emoție, dar nu puteam. Amsimțit că trebuie să împărtășesc această stare cu ierarhul meu, PreasfințitulPărinte Vincențiu. L-am sunat și i-am prezentat într-o răsuflare trăirile princare am trecut. „Un mare dar, părinte protopop!”, mi-au răsunat mult timpcuvintele Chiriarhului. O stare de pace m-a cuprins. Mi-am amintit deîncurajarea pe care mi-a transmis-o înainte de a pleca. Apoi am sunatduhovnicul și l-am bucurat cu aceeași veste.

Amrămas toată noaptea la mănăstire făcând rugăciuni și mulțumind lui Dumnezeupentru acest mare dar. Dimineața ne-a găsit în biserică liturghisind. Ammulțumit încă o dată sfântului, citind acatistul la mormânt și luându-ne rămasbun de la Eghina, patria sa.

Duminică,29 septembrie 2013, moaștele Sfântului Nectarie au fost depuse spre închinareîn Catedrala din Urziceni, într-o raclă dăruită de Chiriarh.

Amcerut arhiereasca binecuvântare pentru a săvârși 40 de Sfinte Liturghii încinstea Sfântului Nectarie. Ce credeți? Din 30 septembrie șă până pe 9noiembrie – ziua de prăznuire a Sfântului Nectarie – sunt fix 40 de zile. Oare nueste aceasta tot o minune a Sfântului?

De atunci am făcut o promisiune Sfântului Nectarieca măcar o dată pe an să ajung acasă la el, in Insula Eghina, să-i aduc măcar ofloare și să îmi plec capul pe mormânt, mulțumindu-i pururea pentru aceastăbucurie oferită credincioșilor din Episcopia Sloboziei și Călărașilor

Preot paroh

Bogdan-Ionuț STANCU

Protopopul Urzicenilor